ÎN STROPUL LACRIMII...

În stropul lacrimii ce curge
Pe-obrazul limpede, plăpând
Vedem esenţa ce ne unge
Şi ne mai dă, spre Cer, avânt..

În el vedem o frământare,
Sau agonie, sau tumult
Poate e cea mai tristă stare
Prin care trece un adult...

Poate că plânge o fiinţă
Ce-a întâlnit un om zdrobit
Şi a găsit de cuviinţă
Să-i dea alinul potrivit...

Poate că plânge vreo făptură
Ce niciodată n-a gustat
Mireasma caldă din Scriptură
Şi nici din harul ce s-a dat,

Şi-atunci îi arătăm cărarea
Spre zările ce n-au apus
Şi-i spunem că încununarea
E veşnică de-o dă Isus.

Din stropul lacrimii culegem
Mărgăritarele de preţ
Şi ştiţi, apoi, cu ce ne-alegem?
Cu dragoste, nu cu dispreţ...

Văzând o lacrimă fierbinte
Atunci, pe loc, ne-nduioşăm,
Ne întristăm, luăm aminte
Pe cel sărman să nu-l uităm.

În stropul lacrimii prelinse
Vedem un univers de har
Se nasc în noi lumini nestinse
Ce vin din veşnicul hotar,

Căci plânsul sfânt, tăcut pe cruce
Ne-a scos din groaznicul teren
Şi-acuma tot el ne conduce
Spre infinitul din Eden.

4 Ianuarie, 2010