Vis de poet…
(la aniversara, mereu Eminescu)

Era-nceput de vară pentru mine,
Când soarele dogoarea-şi trimitea
Şi-ardea cumplit cum dorul poate,
A ars de multe ori în viaţa mea

Şi-atunci am căutat albastrul
Şi lacul cel de nuferi plin,
Am alergat ca raza după astru,
Nemaifiind, de-un vers să mă anin…

Mă văd prin negurile vremii,
Citind o carte cu coperte roase
Şi mai aud cum bucium cântă turmii,
În ciripit de păsări somnoroase.

Ea mi-a ţinut la gânduri clad,
Răcoarea codrului mi-a fost ades,
M-a învelit cu-al poeziei fald
Şi prins în rânduri fost-am des,

M-a îmbiat cu versul de iubire,
Căutător de cer cum alt`n-a fost,
Cel însetat de absolut lăsă citire
Nouă, poemul nemuririi nesfârşit…

Nemărginit de gânduri, nici de stele
Cu-albastrele fiorii Demiurgul te-a atins,
Moştenitori de-a pururi a visurilor tale,
Îţi mângâiem aripa cu gândul mult întins...

Al stelelor imperiu în unde te petrece,
Pe-o rază de luceafăr acuma tu te legeni
Călătorind la ele cu magul te-i întrece
Ca laurii să prinză, a haosului margini…

Mi te aduc mereu din neuitare…
La plopii tăi tot fără soţ, acum
Albiţi de timp au tinere vlăstare,
Bătrânul tei, proptea dintr-un alun….

Nescrisa mărturie a iubirii
Îţi mângâie în taină bustul,
Din bronz salută junii varii
În stropi de mărgărite …restul.

Umila evocare ţi-o-nchin în vers modest,
Mi-a irosit cerneala ce curs-a violet,
Că-n suflet geografia nu are est sau vest
Şi-am rătăcit o vreme prin …visul de poet!

08.01.2010