Am pierdut atâtea, n-aş mai vrea a pierde
Cerul Tău senin, iarba 'naltă, verde,
Muntii-aşa măreţi, şoapta de izvoare,
Dimineţi de vis, razele de soare,

Câmpul înflorit, drumul către munte,
Muşchii din păduri, florile mărunte,
Vântul răcoros, zumzetul din vale,
Frunzele de nuc, pietrele pe cale.

Am pierdut atâtea, gustul bun de fragi,
Calda-mbrăţişare-a unei fiinţe dragi,
Am uitat o clipă mersul să-mi opresc
Si să 'nalţ privirea spre-un liman ceresc.

Am pierdut atâtea din cele create
De Tine, Măreţ Dumnezeu, în toate,
Am uitat de Tine, izvor al iubirii,
Dar n-aş vrea a pierde şansa regăsirii.

Am pierdut atâtea şi-mi sunt pumnii goi
Si aş da o clipă timpul înapoi,
Amintiri sunt toate, au trecut de mine...
Nu vreau să mă pierd, Doamne drag, de Tine!