Atent la răceala micilor trepte de marmură
de sub piciorul tău gol,
nu simţi căldura soarelui
învelindu-ţi umerii...
Atent la culoarea unei flori
plantate pe o margine de alee,
nu vezi cimitirul
pe-a cărui alei te-ai rătăcit,
şi nici groparii beţi
ce te urmăresc cu privirea lor stranie...
Apoi,atent la atâtea morminte,
crescute parcă dintr-o dată
în jurul tău,
nu vezi groapa de la picioarele tale..
O,dacă ai căzut în ea,
nu sta cu faţa îngropată în pământ
întoarce-te pe spate...
chiar dacă nu vei mai avea putere
să ieşi din groapă,
vei vedea cerul,
vei vedea soarele şi-i vei simţi căldura
mângâindu-ţi faţa...
şi vei uita de cimitirul plin de flori
şi de aleile pe care rătăcesc
atâtea şi atâtea
vieţi desculţe...