O nadejde tot mai este
Peste-al mortii crud hotar.
Pentru uni e-o poveste
Fara nici un sens macar

E-o scanteie-n miez de noapte
Pentru-al vietii dor curat,
Zori ce-aduc acelea soapte
Sufletului tulburat

De pe-o cruce trista, veche,
Se aude-un glas ce striga:
"Cel ce n-ai in cer pereche,
Vino, nu ma parasi"!

Si in bezna cea mai densa
Striga glasul cel divin
Cu o dragoste imensa:
"Doamne eu la tine vin"!

Ascultati cum sus, pe cruce,
Dragostea a biruit.
Moartea nu mai poate-aduce
Groaza celui mantuit.

El ne-a castigat salvarea
Ne-a suit pe culmi de rai.
Si-aducand eliberarea
Ea a stins al mortii grai.

Da, durerea este mare
Pentru cei ce-n lume plang.
Dar nadejdea-i si mai tare
Decat plansul care-i frang.

Lacrimile de cainta
Cresc a dragostei credinta
Si credinta ce lucreaza
Ea va fi tot tinpul treaza

La strigarea "Maranata"!
Pregateste-te, fii gata,
Ca sa-l intanpini pe Mire
prin credinta si iubire!