Batranetea



E-o vreme sumbra, mohorata,
Iar cerul este plumburiu.
Zapada toata e topita,
Pamantul este cenusiu.

E-o zi de iarna, o zi rece
Copacii-s negri, dezgoliti
Pe sus doar cate-o cioara trece,
Iar pitigoii-s zgribuliti.

E un tablou ce nu te-ncanta
Culoarea-i e de-un vechi castel,
Ciudat peisaj, zi mohorata,
Sumbre culori ca-ntr-un pastel.

Natura parca este moarta
Si parca totul i-ti displace.
Un biet batran sta la o poarta,
Suspin-adanc si apoi tace.

Mai este mult pana la vara
S-apara fructele pe ram?
Sa prinda totul viata iara,
Sa fiu iar vesel cum eram?

Apare-o vreme in viata,
Un anotimp mai friguros,
O zi cu nori, o zi cu ceata
Ca-ti cere sa fiu curajos.

O vreme sumbra, mohorata
Cand ai nevoie de-ajutor,
De cineva care te-ajuta
Sa treci prin noaptea noptilor.

Cand n-ai pe nimeni langa tine,
Cand cerul este plumburiu,
Hristos in ajutor iti vine
Chiar, de vei trece prin pustiu.

Un om batran cand ai s-ajungi,
Chiar de te-ncearca plans, suspine
Nu dispera, a tale rugi
Pe Domnu’ l-aduc langa tine.

Si singur, n-ai sa fi nicicand
Caci Domnul cineaza cu tine!
Sa nu-ti treaca cumva prin gand
Ca te va lasa de rusine.

Ca vulturul tu-ntineresti
In anii grei ai batranetii.
Te-nalti spre slavile ceresti
Cand tu esti la apusul vietii.

Si nu-i chiar mult pana la vara
Cand Soarele Isus Hristos,
Va face viata sa apara
Si vesnic ai sa fi voios!
Amin
Marioara Coman – Petrosani
13.01.2010