Crinul
N-am găsit o altă floare
Ca și crinul din gradină
E-o floare mirositoare
Și parfumul ei te-alină.
Solomon vorbea odată
Despre crinul alb din văi
Că-i floarea cea mai curată
Și-așa vrem să fim și noi!
Crinule,cine parfumul
Ți l-a dat în cupa ta?
Ca tine nu e niciunul,
Orișicât aș căuta...
Toate florile din lume
Au parfumul lor select
Însă damful tau anume,
E sublim să-l simt în piept.
Ca și sunetul de harfă
Ori ca glasul de vioară
Ca prin ape câte-o nimfă
Zâmbetul tău mă-nfioară!
Când mă uit ce gingășie
E-n petala-ți aurie
Și când roua te mângâie,
Prospețime ca să-ți ție,
Eu Îl laud pe Acela
Care te-a creat pe tine
Cel ce poartă-aureola
El m-a creat și pe mine.
Știi tu, crinule, parfumul
Cine ți l-a dat de sus?
Ca să-nveselească omul?
Numele Lui e ISUS.
Amin. George Petre-Chicago
Ian.23.2010
Daca ai citit poezia mi-ar place sa fii criticul meu sau sa-mi spui parerea ta personala.Multumesc! Autorul.