Cãderea,

De jos din Grãdinã
Se-aude un glas
Eglasul de om ce suspinã,
Îl doare acum greşitul lui pas
Îl doare cumplit
Cu-atât a rãmas
Cu dureroasa-i vinã!

Strãbate ca în somn
Toatã Grãdina
Foşnetul frunzei sub talpa de om,
Şi noaptea întreagã pân` vine lumina
Deschisu-i-s-au ochii
Vãzutu-şa vina
O vinã de om!

Se simte în aer
Mireasmã de fricã
Compactã ca lâna în caier*,
Grãdina acum pentru om e prea mica
Dar unde sã fugã
Cã tot e de sticlã
Se vede prin aer!

Se umple vãzduhul
Cu ecoul Grãdinii
Când Lutul loveşte în fugã Pãmântul,
Îl sperie şi umbra-n bãtaia luminii
Dar ce-o sã facã mâine
La ceasu-ntâlnirii
Când vine Prea-Sfântul!

În zori în rãcoare
Când vine lumina
Stãpânu-I prezent la-nchinare,
Îl cautã pe om prin toatã grãdina
Dar omu-i ascuns
L-ascunse ruşinea
Da-i pune-o-ntrebare.

Adam sã se scuze
Încearcã-n zadar
Cuvintele-i goale `s-ascunse de frunze,
Iar Domnul îl dã din Grãdinã afar`
Doar Eva-i rãmâne
`Mpreunã viseze
Edenul de Har!

*Caier = Mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual

pastor: Ionuţ Deliu-Zaharie
First Romanian Baptist Church of Chicago
22 Ianuarie 2010, Chicago