SUSPIN DE IARNĂ

Încet, cădeau stele din cer,
Prin nori pufoşi, din fulgi de nea.
Afară era mare ger
Zăpadă, Iarna ne-aducea.

Vacanţa mea s-a terminat,
S-au terminat colindele,
Moşul demult este plecat,
Iar noi păstrăm doar Binele!

Şi cum ar vrea să mai rămână,
Iarna e-nfuriată tare,
Dar, vai, topită-i gheaţa-n mână
Şi, totuşi, suflă un vânt mare.

Curând, zăpada se topeşte,
Iarna-i pierdută, plânge, zace,
A sa plecare ne vesteşte,
De unde a venit, se-ntoarce.