Recolta frigului
Pătruns de frig și într-atât de amorțit încât nu mai știu nici cât arată ceasul…
Aștept ca focul din bucătărie și aerul ce vine de acolo să dezmorțească puțin pustiul și vasul.

E liniște aicea și-n mine, și mă întreb… de când nu m-am deschis? De multicel.
Treptele mă așteaptă încă să le urc. Ar trebui să fac un mic rezumat, mititel.

Am experimentat minunata atingere a lui Dumnezeu în mii și mii de feluri.
Am fost ținut sus doar de Aripa Lui, de brațul Lui descris în pasteluri ...

Mi-am pierdut legătura cu omul meu dinlăuntru…eram pierdut în neguri de uitare ... Dar… Dumnezeu mi-a redat bucuria când chipul dinlăuntru înspre El dispare ...

M-au părăsit oamenii de care aveam nevoie, dar Dumnezeu mi-a întins mâna Lui duioasă
Și inima-I plină de bunătate îmi șopti atuncea: “încă puțin așteaptă și vei veni acasă”.

Nu am avut de nici unele, aparent. Dumnezeu mi-a arătat că nimic nu-mi lipsește.
Mi-a fost teribil de frică, dar Dumnezeu m-a învățat că în iubire frica nu te oprește,
Ci e doar o iluzie ce dispare în zorii dimineților Sale.

Am vrut să fug, dar El m-a găsit. Am fost singur, dar El m-a atins și mi-a devenit sprijin, Prieten, dragoste, ajutor, nețărmurită blândețe, mângâiere, tărie și în durere reazem și alin.

Am rămas fără glas, dar gândul l-am ridicat în sus și-n taină am înălțat atunci o rugăciune Și iarași, El mi-a dat putere să cânt, să-L laud și-am zis: O, Dumnezeule, Tu ești lângă mine!

Nu știu în ce situații te afli, iubit ascultător, dar știu sigur că Dumnezeu deja privește
El se implică în necazul tău profund și-ntotdeauna, durerea și nevoia ta ți-o împlinește.

Tot ce încerci să faci e efemer, dacă nu ești sub umbra și grija Dumnezeului din cer.
Căci numai El ți-a dat libertatea de a fi așa cum este El, să nu mai trăiești în frig și în ger.

Fără să ceară nimic înapoi, fără să merit, mi-a zâmbit, m-a iubit, m-a chemat să Îi aparțin,
Sa fiu liber in a-L alege continuu, mi-a tăiat lanțurile, mi-a redat zâmbetul ca să fiu creștin.
Amin!
Petru Coman - Petroșani
25.01.2010