Psalmul 45 : 1

Doamne-aş vrea să-mi dai izbandă
Şi Te rog oriunde-aş fi,
Umple-mă cu pacea sfântă
Şi cu fapte bune, mii.

Duhul Tău să se coboare,
Să-mi învăluie fiinţa,
Patima să o doboare,
Să-mi aducă biruinţa.

Al Tău sânge Doamne Sfinte,
Să îmi umple-a mea simţire
Şi să smulgă din cuvinte
Răul, dă-mi în schimb iubire!

Orice fapt-ascunsă fi-va
Anatemă şi-n lumină,
Să strămuţi Tu recidiva
Şi s-o speli de orice vină.

Dacă vorba mea şi gândul
Nu e după a Ta voie,
Schimbă-mă şi dă-mi avântul,
Să Te-ascult cum făcu Noe.

Şi potop de ape-amare
Peste mine de-or veni,
Stând cu Tine pe cărare,
Teamă nu voi mai simţi.

Înălţimile albastre,
Să m-atragă tot mai mult,
Nopţile, privind spre astre,
Să mă-ndemne să Te-ascult.

Iar de talpa-i indecisă
Şi îmi tremură piciorul,
Dragostea Ta necuprinsă,
Să o toarcă-ncet, fuiorul.

Tu sa ţeşi în duh şi-n fire,
Bunătate, har şi pace
Şi privind spre zări senine,
Cu-al Tău dor să mă îmbrace.

Viaţa mea, o vâlvătaie
Fie, ardă pentru Domnul!
Truda, veşnică văpaie,
Să nu mă cuprindă somnul!

Că mult nu mai este, iată!
Semne vorbesc desluşit,
În curând Iubitul Tată,
Ne va spune: „Bun venit!”

Cum mă va găsi pe mine,
Când va apărea pe nori
Şi pe tine scumpe frate,
Cum te va găsi in zori?

Sunt ascultător, sunt vrednic,
Împlinesc mereu Cuvântul?
E lumină-n al meu sfeşnic,
Sau s-a stins când bătu vântul?

Am vegheat în rugăciune?
Pe genunchi cât oare-am stat?
Doamne-ndură-Te de mine!
Eu sunt rob, Tu Împărat!

Pune-mă un bob în tină
Şi de mor în lutul negru,
Fă-mă să mă nasc lumină
Şi să fiu un om integru!

28/01/2010, Barcelona-Lucica Boltasu