Cu inima albă cuprinsă de ger
Aştept izbăvirea o Doamne,
Aprinde în mine un foc să nu pier
Păstrează-mă doar pentru Tine!

Sunt numai ţărână purtată de vânt
Pe-ntinsele drumuri pierdute
O pune în mine un veşnic cuvânt
Să-mi fie călăuză spre munte!

Cu ochii umeziţi, cu pleoapele plânse
Îmi arde-al meu dor după Tine
Priveşte la mine te rog o Isuse
Cât timp voi trăi-n astă lume!

Cu inima-aprinsă de dorul iertării
Vin astăzi la Tine cum sunt
Aşează în mine un duh al iubirii
Să iert orice om pe pământ,

Cu mâini ridicate spre cerul senin
Din inimă-Ţi cânt o cântare,
Doar Ţie o Domne aş vrea să mă-nchin
Căci mie mi-ai dat, Tu, iertare!

În leagăn de toamă vestejit fiind de vreme
Vin astăzi la Tine cum sunt
Primeşte-mă Doamne căci fără de Tine
În lume sunt numai pământ!

Dar vreau să trăiesc cu Tine o dată
Când lutul va trece-n tăccere!
Doresc o Isuse Tu să-mi fii tată
Cu Tine să fiu în nemurire.

1-29-2010