Între mine şi Tine
e un zid de păcate
şi mă-ntreb cât e bine
să mai plâng pentru toate.

Între mine şi Tine
cresc mereu bariere,
să le-nfrunt nu mai ţine,
să mai lupt n-am putere.

Între mine şi Tine 
e atâta distanţă,
rugăciuni sunt puţine
şi o mică speranţă.

Între noi,  sfinte Tată,
e o flacără mică,
jertfa nu e bogată,
însă-atâtea o strică.

Drumu-i lung către Tine
şi căldura m-aprinde,
vin furtuni să mă-ncline
şi sunt fără merinde.

Între mine şi Tine
e-o aşa-nstrăinare,
mi-este tare ruşine
de aşa-ndepărtare.

Dar,  deodată,  în mine
o nădejde tresare,
fiindc-aud de la Tine
un cuvânt de-ndurare.

Cânt cu inima toată,
mulţumiri ea-ţi aduce,
între noi,  sfinte Tată,
e o jertfă şi-o cruce.

Între mine şi Tine
tot mai mult creşte dorul,
când,  din cer,  intervine,
mijlocind,  Salvatorul.