Tu infaptuiesti mereu minuni
Cand deseori la Tine Tu ne aduni
Ne lasi purtati in pacea Ta divina
Si apoi ne umpli Doamne de lumina

Unii ne cer mai mult decat putem
Si rad de noi caci nu avem
Ce practic nici ei n-au dar se falesc
Si cu nimicurile lumii sa mandresc.

Ei pacea vor s-o ia din noi
Si ne arunca cu noroi
Sa ne manjeasca asta vor
Dar noi santem al tau popor.

Tu vezi ce fac si ne ocrotesti
Si pacea Tu ne-o intregesti
Prin Duhul Sfant o torni in noi
Si noi raspundem cu blandeta catre voi.

Nam vrea nici voi sa va ofiliti
Va spunem cai mai bine sa iubiti
Lasati mandria la o parte
Si vorbele destrabalate.

Smeriti-va in harul ce va cheama
Si nu mai faceti la frati nici o rana
Priviti la ranile ce Domnul le-a purtat.
Si cu ce pret El v-a rascumparat.

Acolo la golgota sus la cruce
In ce tabara voiacum v-ati duce
Ati plange Pentru Domnul rastignit
Sau ati fi printre cei ce l-au batjocorit.

Cand voi acum va credeti mustratori
Lovind in frati adeseori
Va-ti pus in frunte ca niste pirati
Blocandu-i pe adevaratii frati.

Voi va faliti mereu in adunari
Dar lasati multimea lipsita de lucrari
Va credeti mai tari si mai neprihaniti
Dar spuneti-mi acum de ce nu iubiti?

A mustra cu asprime s-au a batjocori
Care-i diferenta spune-mim tu o stii
Spune-mi daca stii sau cunosti tu oare
Tot ce-ti vine la gura zici ca e mustrare.

Poate uneori frate mustrator
Vorba ta sa fie de batjocoritor
Si tu cum stii mereu sa le zici
Spune-mi impotriva cui tu te ridici.

Ajuta-ne Doamne sa nu fim numai vant
Ci da-ne calauzirea prin Duhul Tau cel Sfant
Vrem sa ne pazesti de vorbele desarte
Si vrem cu totii Doamne de viata s-avem parte.

Ne ocroteste Doamne de cei ce au mandrie
De cei ce vor sa lase Biserica pustie
De cei ce ne opresc sa nu lucram cu Tine
De cei care lucreaza cu duhuri straine.

Si fa din nou lucrarea Ta sa se inoiasca
Si oameni noi din tine mereu sa se tot nasca
Scoala iar pe cei ce deja au atipit
SI pune iar pe omul nou la locul potrivit.

Ai mila Doamne de fratii ce-s mereu uitati
Si parca inadins sant marginalizati
E multa nevoie de vocea lor ce tace
Mai da-ne prin ei hrana si viata si pace.

Noi vrem in adunare s-aduci neprihanirea
Si sus la anvon sa conduca iubirea
Nu o elita numai cu jalnice cuvinte
Cu vorbe fara Duh ce ades ne minte.

Nu vrem ca mesagerii Tai sa n-aiba loc sa spuna
Cuvantul Tau pentru care Biserica se aduna
Si de aceia Doamne condu-ti din nou lucrarea
Si da Tu bucurii in toata adunarea.

Mai lasa Duhul Sfant si oameni consacrati
Mai umplei pe femei mai umplei pe barbati
Mai lasa frumusetea sa umple a noastra viata
Si da-ne Doamne harul sau urmam a Ta povata