Veghere
Sa lupti cu somnul greu si oboseala
E-atat de greu pe cale cand tu lupti
Cand ochii-s grei si mintea-i alandala
Si simti ca-ncet te prinde ameteala
Iar umerii-s de dusul crucii rupti
Zadarnic lupta ce o duci cu tine
Zadarnica-i si lupta pentru un ochi deschis
Ca somnul nu-i vrasmas sa-l vezi prea bine
Nu-i inamic vizibil care tine
In mana scut si sabie.El e ascuns
Pitit in locuri tainice, ascunse
In minte,cuget si in suflet prins
El sta veghind si in minte el patrunse
Caci somnu nu adoarme, pe nespuse
Te prinde si de vlaga tu te-ai stins
Te prinde somnul si de intristare
Ca-n Ghetsimani pe ucenici cand i-a chemat Isus
Ca sa vegheze alaturi de Domnul la-ncercare
Si sa ajute-n ruga,veghind pe Acela care
Avea in fata moartea,si o cruce grea de dus.
A adormit si Iacov,pe piatra si-a pus capul
Si a vazut in vis din ceruri,paradisul
Platind tribut minciunii,el lua durerii hapul
Caci el fugea de fratele ce i-ar fi fost casapul
Daca-l prindea.Si asa a avut visul.
De somn cazu rapus in cort Sisera generalul
Invins si fugarit de Barac si Debora
Ca-n lupta isi pierduse si spada dar si calul
Si-n batalie i se rasturnase carul
Ucis a fost de o femeie,caci ii sosise ora.
Samson dormi cu capul in poala la Dalila
Caci obosise-n ziua de chef si desfatari
Sorec se numea valea unde-a gasit copila
De filistean ce nu stia ce-i mila
Si si-a pierdut si parul dar si multimea de puteri
Dormea Iona-n barca in groaznica furtuna
Caci ostenise-n goana,fugind de Dumnezeu
Stia el cat de mare era mila divina
Si nu vroia de ras proorocul din el sa ramana
Si-n mare ajunse adanc,caci el lucrase rau
In temnita inchis dormea pazit temeinic
Si Petru ucenicul cuprins de oboseala
Si-a fost trezit de-un inger ce puternic
Lovitu-la in coasta,ca treaz sa fie vrednic
Sa mearga pan' la capat pe-a vesniciei scoala.
De simti ca azi mereu te prinde somnul
Si ochii sa-i deschizi tu nu mai poti
Adu-ti aminte azi cu ei ce a lucrat Domnul
Si cum au fost treziti pana nesomnul
Facutu-ia destoinici sa poarte crucea.Dar nu toti
Caci pe-unii adormirea i-a pedepsit prea aspru
Si si-au pierdut viata dormitand
Poti astazi straluci precum un astru
Si adormind apoi sa cazi.Ce aspru
Esti pedepsit de somnu-ti neveghind.
E vreme de veghere sa stam dar sa veghem
Sa nu lasam sa pierdem nemurirea
Caci nu-i mai greu sa plangem azi cand ne rugam
Decat o vesnicie in moarte noi sa stam
Ca n-am stiut ca astazi sa ne pastram trezirea
Proorocul Ezechiel a spus odata
“Eu v-am chemat pe toti sa fiti strajeri
Veghind salvati cetatea.Nepatata
Pastrati-va chemarea.Niciodata
Sa n-adormiti caci iata de toti veti fi raspunzatori”
Sa ne trezim si sa veghem deci.Staruinta
In ruga fapte bune si-ascultare
De Domnul de Cuvant si prin credinta
Sa mostenim adevarata biruinta
Ce ne-o va da Isus la fiecare
Amin.
Am scris aceste poezii inspirat de Duhul Sfant si multa vreme au stat scrise pe un carnet fara ca nimeni sa le cunoasca si sa dea slava Domnului prin ele. Sotia mea a recitat cateva la biserica dar acum sper ca Domnul sa isi primeasca slava pe care o merita prin toti cei care vor folosi aceste versuri spre slava Lui,impreuna cu jertfa inimii mele,pe veci inchinate LUI.
poate, acolo, la strofa sapte ar merge:...Sorec se numea valea unde-a gasit copila ### Si filisteni ce nu stiau ce-i mila...
dar, e doar o parere.Mai astept si alte poezii asa minunate.Domnul sa te binecuvinteze.