FOLOSEŞTE-NE, DOAMNE!
(Vindecarea slăbănogului din Capernaum - MARCU 2:1-12)

Te văd bolnav şi apăsat,
De griji mărunte măcinat
Şi trist, şi gol, înlăcrimat,
Cu tot şi toate pari certat…
Pe frunte, oful ţi-e săpat,
Eşti încruntat, eşti supărat,
Satana te-a îngenuncheat…
Să te ridic, vreau, FRATE!

Te văd ca pe un slăbănog,
În pofte sufletu-ţi zălog,
Voinţa - ţi-e un cal olog,
Lumea te râde ca milog
Şi stai pitit ca-ntr-un bârlog…
Venim la tine, FRATE!

Şi eu şi el avem nevoi
Am fost flămânzi, răniţi şi goi,
Am fost înfrânţi, cu dări şuvoi
Şi duhul rău râdea de noi,
Iar sufletu’ zăcea-n gunoi…
Şi-am căutat un FRATE!

EL e aici, din veac în veac,
Vestit, iubit, de sfinţi chemat,
EL şterge lacrimi şi, cu-un leac,
Ne-aşteptă jos, e în cerdac,
Acoperişul de-l desfac…
ISUS ne prinde-n braţe!

Venim la tine, prieten drag,
Cu patul te purtăm pe cap,
Şi cu credinţa-mi, eu te scap
Din răul lumii, din păcat,
Tu de Isus eşti azi sculat,
Primeşte-L! EL te-a vindecat:
„Păcatele-s iertate!”

„Slăvit eşti Doamne Dumnezeu,
Şi te iubesc – sunt robul Tău!
Isus Hristos e Domnul meu
Şi Duhul Sfânt în noi, mereu!
Ai milă Tată, că ni-i greu…
Sfinţeşte, azi, poporul Tău!” -
Mă rog, cu tine, FRATE.

Şi dă-ne Doamne pocăinţă,
Şi har, o veşnică credinţă!
Şi dă-ne Doamne pat cu prieteni
Să-i ducem la Isus, asemeni
Cum alţi creştini cu noi s-au dus,
Cuvântul Viu ei ni l-au spus
Şi-a lor credinţă ne-a fost dar:
Isus ne-a scos din negru-amar!

Zideşte Doamne, azi, în noi
Credinţa sfântă din nevoi!
Şi fă-ne Doamne mărturii,
Şi fă-ne sfinţi printre cei vii!
Şi vino, Doamne!
AMIN!