Tu ne loveşti atunci când ne faci bine
şi-aştepţi să-ntoarcem celălalt obraz
în rana tăieturii dureroase
ţi-aşezi răsad pe-a timpului pervaz

pe urmă zile una după alta le-aşezi deasupra tăvălug
s-acopere răsadul, să-l îngroape
şi-ţi laşi tăcerea neagră ca o noapte să ningă-ntreagă pe deasupra lui

sub stratul rece al tăcerii Tale
noi îngheţăm de spaima sperieturii
trosnesc crăpările sentimentale
ca geamurile-n faţa loviturii

Tu ne loveşti ca să ne faci un bine
cum cuiu-şi creşte floarea sub ciocan
şi ca unirea lui să ţină bine
mai baţi un cui împodobit cu şpan