Cuvânt de dragoste spre Tine
Când urmele mi-au devenit străine
De parcă eu n-aş fi umblat
Vreodată-n taină cu păcat

Parcă-am uitat...

Dar ai ales ca Tu să porţi o vină
Să Te îmbraci cu bezna grea peste lumină
Ca să păşesc din beznă spre altar
Ţărână cu suflare către har

Departe de amar...

Şi-ai alungat străine şoapte
Mi-ai aşezat o mână peste pleoape
Acum să văd ce lumina
Iubirea Ta mă aştepta

Şi-n taină mă ierta...

Tu ştii să îmi primeşti tăcerea
Căci ai tăcut ca să-mi înduri durerea
Şi ştii să-mi tălmăceşti cuvinte
De dragoste şi dor fierbinte

Iubire care nu mă minte...

Tu totul ştii şi eu primesc
Să mă cunoşti şi să gonesc
Mulţimea umbrelor ce au trecut
Şi Te-au numit NECUNOSCUT

Pe Tine, Cel ce m-ai născut...