Dă Doamne ploaia duhului Tău sfânt
Să ude inimile însetate!
Să treacă focul Tău pe-acest pământ
Ca să trezească suflete adormite!

Sunt mulţi nepăsători de-al Tău cuvânt
E greu să îi trezeşti din somnul morţii
Doar harul Tău mai poate da avânt
Doar el poate să schimbe sensul vieţii,

Fixsează ceasul Tău de deşteptare
Să sune tare pe acest pământ
Să se trezească cei din adormire
Ce-s fără grijă de Cuvântul sfânt

Dă Doamne ploaia Duhului Tău sfânt
La cei setoşi după Cuvântul Tău,
Dă şi la cei cu sufletul zdrobit
Să-i uşurezi când drumul le e greu!

Mai pune leacul Tău alinător
Ca un balsam pe ranele trupeşti,
Dar vino şi la cel ce-i doritor
După cuvântul Tău să îl hrăneşti!

Dă Doamne ploaia duhului Tău sfânt
La cei ce-au adormit pe calea Ta,
Trezeşte-i Doamne că e pe sfârşit
Şi ei să î-Ţi aştepte venirea

Nu Te uita la meritul de om
Căci suntem o fiinţă trecătoare,
Ci uită-Te căci ne-ai creat din scrum
Ai pus în noi un duh ce-n veci nu moare

Dă Doamne ploaia Duhului Tău sfânt
La tot poporul Tău răscumpărat,
Sunt vremuri grele pe acest pământ
Sunt mulţi ce de Cuvânt sau lepădat!

Au doar o formă numai de-nchinare
Dar nu aşa cum Tu ne-ai învăţat,
Viaţa şi-o trăiesc în nepăsare,
O nu-Ţi lăsa poporul Tău uitat

Căci ai şi sfinţii Doamne ce Te iubesc
Şi strigă cu putere către Tine
O, vino, la acei ce rătăcesc
Şi-au renunţat la cer pentru o lume,

E dureros să-i vezi cum rătăcesc
Crezând că umblă pe o cale bună
O, vino Tu cu harul Tău ceresc
Întinde-ţi peste ei cereasca mână!

Lasă ca ceasul Tău de deşteptare
Pe toţi să ne trezească Domnul meu
Ajută-ne să stăm în aşteptare,
Ca să fim gata pentru cerul Tău

Mai toarnă ploaia duhului Tău sfânt
La cei ce Te aşteaptă cu mult dor
Vrem să trăim după al Tău Cuvânt
Ca să fim gata Doamne pentru zbor.