Isuse, nu mai vreau de-acum în lume nici un bine
decât să m-adâncesc mai mult în dorul după Tine,

Să cant cu glasul îngeresc cântarea Ta aleasă
ce tot mai noi fiori de drag în inimă îmi lasă

Și să mă rog adânc simțind sărutul Tău pe pleoape
tot mai departe de pământ și mai de cer aproape.

Iar când oceanul morții lat va fi să-l trec odată
să-l trec cu fruntea fericit pe Sânu-Ți rezemată

Și-ajuns Dincolo să m-adap din Zorii Fericirii
odată doar cu ape din Izvoarele Iubirii;

Odată doar să-mi sting pe veci nespusa sete-i pară
și-apoi Isus, iubirea mea n-o să mai ceară,