Isuse, nu mai vreau de-acum în lume nici un bine,
decât să m-adâncesc mai mult în dorul după Tine.

Să cânt cu glas mai îngeresc cântarea Ta aleasă,
ce tot mai noi fiori de drag în inimă îmi lasă.

Şi să mă rog adânc simţind sărutu-Ţi pe pleoape,
tot mai departe de pământ şi mai de Cer aproape.

Iar când oceanul morţii lat va fi să-l trec odată,
să-l trec cu fruntea fericit pe Sânu-Ţi rezemată.

Şi-ajuns Dincolo să m-adăp din Zorii Fericirii,
o dată doar cu ape din Izvoarele Iubirii.

O dată doar să-mi sting pe veci nespusa setei pară
şi-apoi Isus, iubirea mea nimic n-o să mai ceară.