Gradina Eden,frumoasa gradina,
Cu liniste,pace,Prezenta Divina,
Cu pomi ce aveau roduri bogate
Si omul putea sa manance din toate.

Un singur pom,asezat deoparte,
Avea fructul oprit si ducea la moarte,
Dar tocmai acela era cel poftit,
Caci era frumos si era de dorit.

Omul a intins mana sa ia
Din fructul oprit pentru pofta sa,
Nici o clipa macar el nu s-a gandit
La pretul ce-avea apoi de platit.

O,Bunule Tata,ce mult a-ndurat
Omenirea intreaga pentru-acest pacat
Cand Adam si Eva au pacatuit
Dinaintea Ta Tu i-ai izgonit.

Si ai spus ca painea,Adam,sa si-o ia
Prin sudoarea fruntii si prin munca sa;
Spini si palamida sa creasca ne-ncetat,
Sa-si aduca aminte de al sau pacat.

In dureri sa nasca Eva ai sai prunci,
Ca sa isi aduca aminte atunci
De sarpele care,cu viclenia lui,
A facut sa piarda Gradina Edenului.

Dar,in bunatatea Ta,Doamne n-ai lasat
Pe om sa traiasca vesnic in pacat;
Ai trimis din ceruri un Mantuitor,
Pe Fiul Tau,Isus,Domn si Salvator.

Orisicine crede ca El a venit
Pe pamant sa moara si ca s-a jertfit
Pentru omenire si al sau pacat
Este mantuit si reabilitat.