FA DIN MINE... !


Fă din mine... Doamne, un vas plin cu flori,
În care florile nu pot... să veștejească.
Inundă-mă... cu lumina eternelor zori...
Şi pune-n mine... apa vie... cerească.

Fă din mine... o raza de lumină caldă,
Inima celui suferind... s-o încălzesc.
Şi-n tot ce fac... să poată... să se vadă...
Ce minunat e Domnul meu ceresc!

Fă din mine... destoinică lucrătoare...
Să Te slăvesc... cu sârg... şi hărnicie.
Să fiu... a izbăvirii vestitoare...
Şi a luminii... ce duce-n veşnicie.

Mai toarnă-mi... în inimă... har de sus...
Să pot sorbi... din plin lumina slavei Tale.
Ce strălucește... de om mult mai presus...
Să ard încinsă... pe sfintele-Ţi altare.

Pe valurile vremii... să țintesc eternul...
Să mă înalţ în zbor... descătușată...
Iubirea-Ţi divină... să-mi ardă tot lutul,
Să-mi fie inima... vie... purificată.

Fii milostiv cu mine... şi îndurător,
Dă-mi înțelesul... îndrumărilor tale.
Luminează-mă... Atotstăpânitor...
Ocrotește-mă... cu aripile Tale.
Amin!