Vă scriu nu doar o poezie,
Doresc să fac o mărturie,
Cum am fost cândva și eu,
Ca bietul, orbul Bartimeu.
Vederea-ncet mi se topea
Ca mucul unei lumânări,
Vedeam cu greu și mă durea,
Mă cufundam în disperări.
Apoi a trebuit să plec
Din școala unde studiam,
Ca mai apoi și eu să trec,
Prin valea plângerii, plângeam.
Eram într-un spital la pat,
Cu trupul de dureri străpuns.
Eram într-un spital, uitat,
Dar nu și de Isus.
Aveam un chin, era prea greu,
Durerea mă strivea,
Mai greu era păcatul meu
Și boala înainta.
Atunci, din răsputeri și eu,
În noaptea neagră am strigat,
Ca bietul orbul Bartimeu,
Către Isus și l-am rugat. :
„Isuse, iartă-mă, te rog!
Ascultă, rugăciunea mea,
Mă doare adânc și nu mai pot,
Revarsă-Ți, mila Ta!
O Doamne, ești aici, eu știu,
Demult mă tot privești,
Mă pocăiesc, la tine vin,
Te rog să mă primești.
Isuse, te mai rog ceva,
Atinge-Te de mine,
Tu știi ce am, durerea mea,
Sunt ochii mei Stăpâne.”
Și Domnul mi-a răspuns îndat',
Cu dragostea Sa mare,
Întâi, păcatul mi-a iertat,
Mi-a dăruit salvare.
De ochii mei El s-a atins,
Cu Mâna Sa cu îndurare
Și boala-n trupu-mi a învins,
Oprind a mea strigare.
De-atunci, la toți eu le vestesc,
Cum Domnul m-a iertat.
Cum Isus medicul ceresc,
Cu drag m-a vindecat.
De-atunci, cu Tine mai chemat,
O Doamne-ntotdeauna,
De-atunci, sunt orbul vindecat,
Îți mulțumesc întruna.
Amin.
13.3. 2010.
Această poezie este mărturia mea personală. S-au împlinit zece ani de când l-am primit pe Isus Cristos în inima mea și-n viața mea ca Domn și Mântuitor personal. Acum sunt salvat. Atunci eram pierdut, orb spiritual și aproape orb de vedere, cu puține șanse de a fi vindecat. În acea noapte întunecată și plină de durere l-am strigat pe Isus... El m-a iertat și s-a atins de ochii mei. Aleluia! Slavă Lui Dumnezeu! Acum văd să citesc Scumpul și Sfântul Său Cuvânt. Acum văd să scriu poezii și să-L laud pe Domnul nostru. Amin!
De multe ori El alege suferinta pt a ne curati,pt a ne motiva mai mult spre a-I sluji . El a facut din tine un vas de cinste.