Maria se duce cu pasul grăbit
să vadă mormântu-n grădină,
să vadă pe Domnul ce-atât l-a iubit,
pe Cel ce-a iertat a ei vină.

,,O piatră atâta de mare şi grea
opreşte intrarea-n mormânt.
Şi oare cine-ar putea să o dea
la o parte să-l văd pe Cel Sfânt?"

Ajunge-n grădină. Rămâne uimită:
mormântul e gol... pe Domnul l-au dus!
Începe să plângă. Adânc e mâhnită.
,,Grădinarule, spune-mi, unde l-ai pus?"

Deodată Isus îi apare în faţă
şi-o strigă pe nume:,,Marie!".
Şi-acum ea aleargă cu vestea măreaţă
o lume întreagă să ştie:

,,Bucuraţi-vă dar, Isus este viu!
Chiar eu l-am văzut în grădină!
Spuneţi mai departe la cei ce nu ştiu
că moartea nu poate să-l ţină!"