Stă sus pe deal o cruce, cioplită de tâmplari,
Tâlhar e cel ce-o-nalţă, silit de alţi tâlhari,
Tâlhari sunt marii preoţi, tâlhar e şi Pilat,
Toţi poartă-adânc în suflet şi vicii şi păcat.

Tâlhari sunt în mulţimea ce stă în aşteptare,
Sunt hoţi şi furi şi lotri – pestriţă adunare,
Cu toţii strigă: moarte pentru acest nebun!
La moarte, omorâţi-L, Baraba e mai bun!

Tâlhari îţi stau alături în cruda umilinţă,
La stânga, unul urlă blesteme-n suferinţă,
Doar celălalt, la dreapta, probabil un ateu,
Te vede, printre lacrimi, ca Fiu de Dumnezeu.

Tu suferi pentru oameni, precum s-a prorocit
Şi laşi în urmă-o pildă: tâlharul mântuit!
Cumplit este tabloul: Tu, Fiu de Dumnezeu,
Pe cruce cu tâlharul - şi-acel tâlhar sunt eu...