Mai este timp...

Când atâtea, mari dezastre
Se petrec, sfâşiind planeta,
Poate-i timpul să-nţelegem
Sunetul, ce-l dă trompeta.

Când cugeţi ce se întâmplă
Pe pământ şi-n lumea largă,
Întrebi, Domnul, ce voieşte
S-anunţe în lumea-ntreagă?

’N glas de tunet El vorbeşte
Ca omenirea s-o trezească,
Şi-n chiar prag, de veşnicie
Rostul vieţii să-şi găsească.

Mai este timp, de pocăinţă
Şi harul Său mai stăruieşte,
Pe lângă-o lume răzvrătită
Ce totuşi El, o mai iubeşte.

Nu se va şti, cât timp va fi
Până ce îngeru-şi va-ntinde
Aripile, ca să-şi i-a zborul,
Şi harul sfânt se va închide.

Să preţuim acum favoarea
De-a fi în grija Celui Sfânt,
Sub mâna-I ce-are salvarea
Loc sigur de-acoperământ!

S-avem acel suport puternic,
Hristos, ca piatră a temeliei,
Şi El, ne v-a conduce paşii
Pe calea sfântă, a veşniciei!

Flavius Laurian Duverna
05 aprilie 2010