Ca perla pe coroana slavei Tale
Sa fiu as vrea purtand mantaua stacojie a palmuirii,
Neproorocind in spinii batjocurilor cine m-a lovit,
Caci dispretul indurat e plecaciunea inchinarii mele.

Trestia imi loveste fruntea amintirii Tale,
Sa pot purta cununa rasplatirii,
Ce-n veci cu o inima de slava
Voi multumi pentru ca-n spada,
Adevarul mi-a fost cumplitul dor,
In straniile nopti de lupta.

Sa inteleg n-am fost in stare,
Cand tineretii i-am fost sluga,
Lovit priveam spre nouri sa le-nteleg albastrul
Cu fulger strabatand prin rani
De ceasul ce incepea sa-mi bata-n usa,
La masa chemarii intinse sa m-asez.

De-atunci, in ochii mei se clipoceste dorul,
Cersind o clipa invierii,
Sa pot vedea in palmele-I buchetul
Ce mi l-a dat sa-l port in poemul rastignirii mele.

De-s beat, ma intelege Sulamita,
Ca ea si eu Ii caut al pasilor parfum,
Plangand in scaldul luminii de petale…
Icoana Imparatiei o port chiar in botezul meu.