De ce in noi se zbat dorinti de departare
Si caldicei ne subjugam robiei vanturilor aspre?
Culpavul imn al biciului cu ochi duiosi
Pecetea sa ne-o smulga vrea furandu-ne privirea dinspre cer
Si-n nepasare sa ne inchinam ,
Purtand in noi icoanele idolatriei noastre.

Sa ne trezim de-ndata din prilejul poticnirii noastre,
Ce-n fasa legilor firii am belciugit minciuna netrairii
Primind de peste gard intinsa mana
Si-n staulul oitelor firave
Si-a lasat rapindu-ne credinta, blana.

Cand va veni pe nouri Domnul,
El a-ntrebat cu peste douazeci de veacuri
De va gasi credinta pe pamant?
In caruntetea anilor si-al tineretii spumos val,
Ne va-ntari picioarele pe stanca “EU sunt”…
Iubindu-ne pana la capat.

Si dupa ce am cunoscut izvorul apelor duioase
Si in adancul marii pacatul l-a inecat pentru o vreme,
Plangand pe umarul stalpilor din templu…
Dupa toate astea, flacari sa ne arda?

“Sa ne trezim frati si surori…
Sa nu ne prinda somnul!”