Pomul și copacul

Chiar lângă livada mare
Cu măslini și portocali
Este mlaștina în care
Stau hiene și șacali

O pădure cum s-ar spune,
Cum mai rar poți ca să vezi
Unde cedri au renume,
Nu ca pomii din livezi.

Un copac vecin cu pomul
Se uita mândru de sus,
Cum se uită-adesea omul
Mândru și cu nasul sus.

Și-n mândria lui îi zise
Pomului plecat în jos:
-"Cocoșatule!" și-i râse
Peste gard așa fălos...

- Știu, sunt cocoșat acuma,
Căci sunt încărcat de rod,
Dar să nu te-ntreci cu gluma,
La cules vreau să te văd!...

Și, când a venit culesul,
Pomul nostru s-a-ndreptat,
Pe copac l-apucă stresul,
Stăpânul s-a supărat...

Se opri lângă copacul
Ce-i la margini de pădure
Și când își deschide sacul
Prinse-n mână o secure...

- Ține umbră - a zis stăpânul,
Și n-aduce rod deloc,
Am să-l tai deci pe jupânul
Că nu-i bun decât de foc!...
.....................................................

Pilda cred că se-nțelege:
Un om rău și fără rod,
Totdeauna-i scos afară
Dintre oameni din norod.

Și la noi in adunare,
Buni și răi avem mereu,
Ultimul cuvânt îl are
Pân' la urmă DUMNEZEU!

Amin Nov.07.07 Chicago
aprilie 14.2010 -add



Acum puteti avea acces si la poeziile "ce nu vede Dumnezeu , Metanoia, Internetul ,
Nebunul Descendenta si altele din volumul "Luminita"