Nebunul (din pilda lui Isus)
A fost un om în vremuri depărtate
Stăpân pe mari întinsuri și moșii,
El stăpânea ținuturi mari și gloate
Și-avea comori și multe bogății.
Strângea mereu în marile-i hambare
Și grânele-n colhozuri mari gemeau
Vedeai palatul lui departe-n zare
Și turnurile-nalte străjuiau.
Era bogat și mândru și sarcastic
Dar era rău la suflet și hain
Pe cei săraci el îi trata bombastic
Și îi punea la cazne și la chin...
Lucrau din greu și robii și cireada
Și-i aduceau belșug în orice an
Avea slujbași nenumărați, pleiadă
Și calcula cu grijă orice ban.
La poarta lui veneau să ceara pâine
Săraci și scribi și liberi și străini
Dar inima lui rece ca de câine
Era ca un ogor de mărăcini.
Strângea, strângea mereu ca și hârciogul
Cămările gemeau de grâu și must
Nu îi păsa că-l blestema ologul
Și oamenii-l priveau toți cu dezgust.
De Dumnezeu nici nu voia să știe
Căci n-avea timp să facă rugăciuni,
Trăia-n păcat,desfrâu si agonie
Și-i înșela pe oameni prin minciuni.
Văzând că e prosper cu perspectiva,
În miez de noapte pe când socotea
Și-a zis: "eu am o nouă-alternativă,
Hambarele sunt mici, le voi strica.
În locul lor voi înălța hambare
Mai mari și mai înalte decât sunt,
Le voi nălța ca să se vadă-n zare,
Ca nimeni altul pe întreg pământ.
Si am să stau de vorba cu-al meu suflet
Și am să-i zic: Hei, suflete bogat,
Să te-odihnești acum din al tău umblet,
Bea și mănâncă,ca un împărat!
Pe când vorbea cu sine-n miez de noapte,
De sus din cer s-a auzit un glas:
- Nebunule, ce ai vorbit în șoapte,
Va ști întreg pământ în acest ceas!
Ești un nebun căci chiar în noaptea asta
Va trebui să dai ce ți s-a dat.
Un suflet ai, dar te-a găsit năpasta,
Că-n noaptea asta îți va fi luat!.
Și cui vor rămânea acestea toate?
Cu ce folos vei rămânea acum?
Vor rade-n urmă marile noroade
Căci totu-n urmă se va face scrum...
Păcatul tău e c-ai făcut la planuri
Dar fără Dumnezeu ai stat la sfat.
Tu ți-ai dat singur bogății și daruri
Pe Mine-n casă tu nu m-ai chemat!
Când ți-am trimis săraci la poarta casei
I-ai izgonit și i-ai apostrofat
În fata oamenilor te mândrisei
Te-ai lăudat si singur te-ai-nălțat!...
Ca un nebun ai strâns, dar fără Mine
Credeai că moștenești moșii întregi
Nu ți-a păsat de sufletul din tine
Și nu ai vrut pe Dumnezeu s-alegi!
.......................................................................
Și s-a rostit o aspră judecată
Asupra bogătașului cel rău
El calcula în noaptea-ntunecată
Dar nu i-a dat nimic lui Dumnezeu.
Așa va fi cu orișicine-adună
Doar pentru el, dar fără Dumnezeu
Căci ce primim, primim din mâna-I bună
Și omul strânge tot mereu,mereu...
Isus a spus ca-n lume lăcomia,
Iubirea de avere si de bani
Diminuează la creștini tăria
Și-i face niște lacomi și tirani.
Dar dacă ai și dai și la săracii
Pe care-i vezi sau cei pe care-i știi,
Tu strângi în ceruri bogății cu sacii
Și Domnul însuși îți va răsplăti!
Noi nu ne bizuim pe bogăție
Căci ceru-ntreg El nouă ni l-a dat
Si El ne-a scris în sfânta Lui Solie
Căci cine-a dat,chiar lui Isus I-a dat !
De-aceea, Doamne, dă-ne-nțelepciune
Hambarul nostru-n cer să fie plin
Să ne silim să facem fapte bune,
Când vei veni să fim cu Tine - Amin
Amin Febr. 14. 2010 - Chicago
Aprilie.17. 2010 - add
Acum puteti avea acces si la poeziile: "internetul, Telefonul , Ce nu vede Dumnezeu,
Descendenta si altele din volumul "Luminita" Saracii si bogatii traiesc impreuna din toate vremurile. Bogat nu este cel care este prosper d.p.d.v. material Um om sarac poate fi bogat in Domnul mai mult decat toti bogatii lumii! Doi banuti ai vaduvei de la templu a facut mai mult decat au dat toti ceilalti oameni care au venit la templu... Mediteaza la asta si tu !... Dac ai citit poezia lasa-mi un scurt comentariu constructiv. Multumesc! Autorul.