Mă întorc în timp

Mă întorc în timp,
Privesc înainte de începuturi
Și te vad, Doamne,
Cum mă țeseai într-un chip tainic
În pântecele mamei mele.
Îți era drag de mine,
Mă iubeai nespus.

Mă întorc în timp,
Privesc înainte de începuturi,
Și mâinile Tale măiestre
Le văd la lucru
Cum, modelează ființa mea.

M-ai făcut mică pe dinafară
Și mare pe dinăuntru,
Pentru ca, într-o zi când aveam
Să Te invit în viața mea,
Tu, Dumnezeul Cel Mare și necuprins,
Să poți fi din abundență înăuntrul meu.

Mă întorc în timp.
Privesc înainte de începuturi
Și văd cum îmi creai urechile,
Apoi cum mi le-ai deschis
Și Te-am auzit cum m-ai numit:
„Om, lucrarea mâinilor Mele"...
Și ai mai adăugat ceva:
„Copilul Meu!".
Zâmbeai și erai fericit.

Apoi mi-ai deschis nările,
Ca să-Ți pot simți mireasma,
Și ai vrut să știu cum arăți,
Așa că, după ce mi-ai creat ochii,
Mi i-ai deschis
Ca să mă pot bucura de chipul Tău.

M-ai luat cu dragoste în brațe
Și mi-ai șoptit plin de iubire:
„Odihnește-te,
Lasă-ți capul pe pieptul meu".
Și în timp ce îmi lipeam fața de pieptul Tău,
Ți-am simțit mireasma
Și am auzit bătăile inimii Tale:
Bătea pentru mine:
Omul, lucrarea mâinilor Tale, copilul Tău.

Ți-ai plecat fața spre mine,
Ți-ai ridicat mâna și ți-ai pus-o peste mine.
M-ai strâns mai tare la pieptul Tău,
Ca să știu că sunt în siguranță.
M-ai binecuvântat și mi-ai zis:
„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi!"

Am crezut,
Te-am privit în ochi cu recunoștință
Și ți-am spus: Îți mulțumesc Dumnezeul meu, Creatorul meu, Tatăl meu!
Eu, omul, lucrarea mâinilor Tale, copilul Tău,
Mă închin înaintea Ta!

Mihăiță Ana