Împarte, Doamne, Chipul Tău şi mie
-n adânca Lui suflare să mă-nvălui,
ca-n carul tras de cai de foc, Ilie…
Mantia Ta, cu dragoste mi-o dărui.

Sunt om cu număr în umblat şi-n zile,
dar Tu Te-ai pus pe Tine căpătâi
sfârşiturilor celor mai umile
şi-n veşnicie m-ai rostit întâi.

E trecător printre corole vântul,
corolele, şi ele-s trecătoare.
Dar când la începuturi stă Cuvântul,
mai pot să scriu cu El că lumea doare?

Nu pot decât să fiu un om de aer,
când Tu respiri prin zile şi frunzar.
Să-nvăţ să bată inima din vaier
ca lâna rugăciunii… Alb şi rar.