O zi cu Tine, Doamne, ca un vis ,
dar cât de-adevărată şi deplină!
Vin păsări de pe cerul cel întins
de mâna Ta, la mine în grădină.

Şi la taifas cu Duhul Tău când stau,
pe tâmple mi se-aşază ploi de gând
mănos, cum toamne strălucite n-au
adus vreodată roduri pe pământ.

Sau de încep, în ascultare, sfat
să iau, cum gâza-n sacii ei, polen,
se-nlătură din aer deodat'
văzduhul tot - şi-i doar un cer solemn

şi-o preumblare sfântă şi-mpreună,
pe humusul secundei sfărâmate,
cum se domoală valuri în lagună,
sub tălpile triremelor uitate.

O zi cu Tine, Doamne, şi rămân
cu înc-o zi ne-mbătrânit şi bun...
Sunt aerul mai plin cu un plămân,
ca seva, în nuiaua de alun.