Pornit îmi este gândul...

Mi-au înverzit câmpii şi pomi în taină cerul
Răscolitoare cânturi din somn trezit-au dorul
Cu-aromă fremătândă din firul ierbii crude
Desferecând zăvoare pe-a versului feude...

Pornit îmi este gândul la strânsul de petale
Când lacrima de ceruri din punctele vernale
Seminţelor luminii lasă din frâul de mătase
Culoarea maiestuasă pe suflet să îmi coase,

O ie cu intarsii stele, de sclipitoare steme
Şi-o apă curgătoare albastră să mă cheme
Din trestii tremurate sub aripi de cocoare
Când se întorc în stoluri la vechile cuibare.

Uşor ca şi un flutur hotarul trec la zvonuri
Mă fac una cu apa, cu vântul de prin cornuri
Ţin primăverii trena şi schimb culorile din ie
De mână cu anotimpul, ce-mi este bucurie...

Adun în cărţi petale a florilor ce-au fost
O încântare albă pe crengi trecută-n rost
Să îmi aducă-aminte de mugure plăpând
Când rod zemos hrăni-va pe cale vreun flămând...

Fuioare triste, albăstrii din fumul nepăsării
Nu m-or prăda cât port cămaşa ascultării
Prin anotimpuri trasă, uşoară cum e fulgul
Brodată-n fir de taină cum este rugii rugul!

17.07.2010