Văd cerul parcă aşezat pe nori
Ţinând ascunsă luna cristalină
Te uiţi la el, în piept te-ntrec fiori
Văzând o stea desprinsă de o mână

O mână nevăzută din neant
Un glas de Dumnezeu Atotputernic
O steauă în văzduh porni cu-asalt!
Vestind venirea Celui ce E veşnic

Stăpânul foloseşte Universul
Ca un cadran ce-i bine întocmit,
Când El vorbeşte toate îşi ţin cursul
Căci El tot Universul la pornit!

A fost apoi o zi de suferinţă
Când cerul şi-a întors privirea lui
Pe-o cruce sus, a cerului fiinţă
Muri să dea salvare omului!

Ce merit am că Tu ţi-ai trimis Fiul
Să moară pentru mine-un păcătos
La moartea Lui plângea tot Universul
Dar omul, a rămas rece, stâncos!

Şi totuşi ne-ai iubit,căci până astăzi
Iubirea Ta mai este pe pământ,
Şi azi o Doamne ne mai cercetezi
Şi azi simţim noi Duhul Tău Cel sfânt!

Noi suntem sfinţii Tăi de pe pământ
Pe care i-ai ales ca slujitori,
Ne-ai pregătit un loc ceresc şi sfânt
Unde vom fi pe veci nemuritori!

Văd cerul strălucind de bucurie
Norii au dispărut, ca fără urme,
Hristos din morţi a înviat. „Mărire”
S-a arătat la fraţii din vechime!

Parcă natura-n cânt de bucurie
A tresăltat în ziua glorioasă!
Aşa va fi când iarăşi o să vie
Să-şi ducă-acasă pe a Lui Mireasă.

14.04.2010