Te rog, Stăpâne, mergi 'naintea mea,
Alee fă cu pasul Tău și drum,
Că-n suferință, iată, n-am acum
Curaj să intru, ca un fulg de nea.

Nu știu răspunsuri, n-am decât dureri,
Amare flori crescute-n adâncimi
De om pierdut din albii heruvimi
Și împietrit în zilele de ieri.

Așa că vino Tu 'nainte și
Ridică-mi ochii iar către zenit...
Cu-o mână mă apucă de murit
Și-mi umple buzunarele cu-a fi!

Te rog, Stăpâne, mergi 'naintea mea,
Alee fă cu pasul Tău și drum.
Că-n suferință, iată, n-am acum
Curaj să intru, ca un fulg de nea.