Focul !

M-ai rentâlnit Isuse
Pe vatra vieţii mele ,
Eram doar o scântie
Ce mă uitam spre " Stele ".

Căldura-ţi mă cuprinse
Şi mă trezi-n sfârşit ,
Că mult mai sus e FOCUL
Spre care am tânjit.

Şi-am inţeles atuncea
Ce flacără te-ars ,
Ce chinuri ce văpaie
Spre Tini să fiu atras !

A Dragostei de frate
De Dumnezeu Slăvit ,
Doar ea putea să ardă
Ogoru-mi neplivit.

Că buruieni crescut-au
Mă sufocau , rodeau ,
Atâtea nempliniri ,
Chiar mă innăbuşeau !

Ţi-am spus atunci Isuse : " Iată-mi
Nemulţumirea , grija ,
Mândria, lăcomia ,
Atotstiinţa , criza ,

In cari mă văd acuma
Le pun pe-altarul tău
Le arde Doamne toate
Nimic din ce-i al meu ,

Să nu mai fie Tată
In vatra vieţii mele
Doar flacăra Iubirii
De dincolo de stele" !