IDOLI ŞI URÂCIUNI
09.05.2010 (1 Împăraţi 11:1-13)

Cad în genunchi şi ard în lacrimi…
Ruşinea e coroana mea
Din vremea când musteam în patimi
Şi lumea strâmbă mă iubea.

Am fost o vreme rob al firii
Şi păcătos, şi vicios,
Am fost un înger al pieirii
Şi Solomon neputincios:

Femei mărunte mi-erau zeii
Şi pofte stinse-n stropi de iad,
Eram ciocanul dat scânteii,
Peniţa cu venin din jad…

Eram trufaş şi fără minte,
Făceam şi desfăceam poveşti,
Cu gheare lungi şi glas fierbinte
Femeia mă storcea în cleşti…

Aveam o minte rătăcită
Pierdută-n idolii măririi,
Maşini şi lux, şi bani din mită
Erau balanţele iubirii…

Aveam ca zei televizorul,
Maşina din garaj şi casa,
Şi contul, telefonul, zborul
Spre alte ţări, dar cu amanta…

Alcool, tutun şi droguri fine,
Bijuterii şi haine scumpe
Erau ca „îngeri” pentru mine,
Iar cei săraci mi-erau un ghimpe…

Aveam ca idol doar răsplata
Plătită gras în bani-putere,
Şi dumnezei aveam de-a gata -
Îi cumpăram - c-aveam avere…

Dar a venit o zi din toate
Când a bătut la uşa mea
Un Om ce-avea în mână-o Carte:
Sfânta Scriptură se numea…

În Carte l-am găsit pe David
Şi pe-al său fiu ce-mi semăna:
Prin aroganţă şi trufie
Nelegiuire secera…

Eu imitam doar moda lumii
Prin idoli, urâciuni şi bofte,
Eram un sclav al decăderii
Un Solomon nebun de pofte…

Şi Cartea-a limpezit privirea
Pierdută-n „of-uri” nebuneşti
Şi mi-a adus Înţelepciunea
Ce doar în Dumnezeu găseşti.

Pe mine-a picurat iubirea
Din Sânge Sfânt lipit de Cruce,
Iar Dumnezeu şi-a-ntors privirea
Spre păcătosul care plânge…

L-am auzit atunci pe Domnul:
„Revino, viaţa te aşteaptă!”
Sfârşit mi-a fost atunci tot somnul,
Păcatul şters mi-a fost îndată!

Şi L-am urmat în veci pe Isus,
Pe Tată, Fiu şi Duhul Sfânt
Şi ridicat sunt din abisul
Negrului iad de pe pământ.

Îţi mulţumesc doar Ţie Doamne,
Tu Unic eşti, căci Dumnezeu
E doar Iubire şi Iertare
Şi Ascultare-n veci de veci!
AMIN.