De ce

Suntem cu toti in prag, de mare sarbatoare,
Cand osti ceresti venite, spre El ne va-nsoti.
Si se va ridica, din glasuri osanale,
In clipa cand la Domnul, acasa vom sosi.

Arata ceasul astazi, ca se gata toate,
Si ce a fost mai bun, acum este incert.
Ca se aduce-n viata, o inclestare oarba
Cu cel ce azi ne vinde si ia al nostru drept.

Priviti inspre tribune, ca ele sunt mai pline,
Ca niciodata-n viata de magistrati eroi,
Care manipuleaza cu scop sa fim feline,
Ce flamanzesc de aur, trecand straini si goi.

Au rasarit in noapte ca sa aduca moarte,
Cuprinde omenirea din ce in ce mai des,
Acele rapitoare si aprige clontide,
Trimise sa ne sfarme credinta mai ales.

Nu-i bai de stai statornic, chiar straja pe-naltime,
Sub apriga prigoana sau alte strangulari.
Stiind ca tu ai alta familie-n marire,
Ce te sustine-n ruga privind din departari.

Caci pentru noi pustia-i, atunci cand stai statornic,
Suind in car drapelul sa-l vada toti mai sus,
Ca nu suntem noi singuri, desi suntem aparte,
Cu noi este Mesia, prea sfant si drag Isus.

Si are cu privirea si mana peste tara,
Intinsa cu grabire sa dea o hotarare,
Sa ne ajute Domnul, sa pastram cararea,
Ce trece de pustie spre tara din marire.

Scurt si se va zice sa vina solul jos,
Unde ne adunam si har se cobora,
Si de ne va gasi de veghe in Cristos,
Ferice ne va fi, la dreapta cand vom sta.

Amin