Momente de cumpănă

În clipa Doamne ce-am strigat
Plin de-ardoare, -n pragul serii,
În sufletu-mi trist mi-ai turnat
Balsamul scump al mângâierii.

Şi-astfel, peste durerea cruntă
Cu spasmu-i crud, neîndurător,
Ţi-ai revărsat dragostea sfantă
De-a fi-n cercări mai răbdător.

De cuget, la Providenţa Divină
Ca Unul ce ştii tot de la-nceput,
Cum toate în viaţă au să treacă
Îmi reamintesc, c-astfel ai vrut.

O! De multe ori, prin suferinţă
Iubirea m-a-ndreptat spre Tine!
Şi-am constatat că-n rugăciune
Pot să mă-nalţ spre zări senine.

Şi-astfel îmi dai, puteri cereşti
În lupta crâncenă ce cu durere,
Aruncă, peste sufletu-mi trudit
Cercări, purtate în grea tăcere.

Şi-aş vrea constant să meditez
Mai mult la marea-Ţi bunătate,
Şi-adesea gândul să-mi împac
Că Doamne Tu le ştii pe toate!

Flavius Laurian Duverna
19 mai 2010