“Nu vă înşelaţi:"Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit."
Ce seamănă omul, aceea va şi secera. “ (Galateni 6:7)

De ce te-ascunzi sub mantie de gală
Şi-n purpură te-mbraci când umbli-n lume,
De ce vopseşti trăirea-ţi astăzi goală,
Purtând o mască cu atâta fală,
De ce te-ascunzi mereu sub un alt nume?

Mă faci să cred cu vorba-ţi ca şi mierea,
Că eşti un sfânt şi vocea-Mi tremurândă,
Cu un suspin ea rupe azi tăcerea,
De ce mă faci să simt acut durerea,
Din Dealul Căpăţânii, încă-o dată?

De ce arunci cu pietre-n al tău frate
Şi te mândreşti cu viaţa ta perfidă?
De ce arăţi o falsă bunătate,
Când cauţi mereu să ai întâietate,
Tu, om hain cu suflet de aspidă?

Cand ai venit plângând atunci la cruce
Şi M-ai rugat să îţi ridic povara,
Mi-ai spus că nu mai poţi durerea-ţi duce,
Să-ţi iert păcatul şi în sfântu-Mi sânge,
Să te-noiesc, tu-n schimb, Mi-aduci ocara…


Să te mai cred? Acum că-ţi merge bine,
Să te mai rogi nu poţi, e greu păcatul!
De numele Golgotei ţi-e ruşine,
Te-ascunzi mereu şi te fereşti de Mine
Şi nu mai vrei să îmi asculţi azi sfatul…


Dar nu uita, tu om ce îţi spui frate,
Că va veni o zi de judecată,
Când vei plăti după-ale tale fapte,
Mă vei ruga să te întorc din noapte,
Dar prea târziu, sentinţa va fi dată.

Nu te-amăgi! Sub chipuri marmoree,
Într-o smerenie prefăcută, slută,
Eu văd ades Baali şi Astartee,
Din jertfa Mea făcut-ai epopee,
Din viaţa ta, un piedestal de Iudă.

25/05/2010, Barcelona- Lucica Boltasu