O Dumnezeu puternic, nemăginit şi mare!
Ce toate le-ai creat prin sfântul Tău cuvânt,
În pulbere smerită-Ţi-aduc azi închinare,
Şi vreau o veşnicie să Te ador, să-Ţi cânt!

Tu eşti mai mult decât pot eu rosti cu vorba
Şi tot ce-aş vrea să-Ţi spun pare non-sens,
În lumile astrale... Te-aş căuta degrabă,
Dar nu Te poate ţine nici cer, nici univers!

Inima-n adâncu-mi Te adoră cu putere
În taină, în tăcere... mă-nchin în faţa Ta
Că vreau să fac, o Tată, aici, orice mi-ai cere!
Iar inima Te roagă să nu mai pleci din ea!

Iar de va fi Slăvite... să vii acum în grabă,
Toată fiinţa-mi Doamne, predată o vei afla
Mă lupt cu mine însumi că fără de zăbavă
Să stau şi să rămân pe veci... în voia Ta !

Nimic nu vreau o, Tată din lumea trecătoare,
Decât salvarea sfântă a celor scumpi ai mei,
Doresc Împărăţia, cu patos, cu ardoare
Dar... m-aş simţi săracă acolo fără ei.

Amin
29 mai 2010