- Ce mai faci tu, floricică,
de ce eşti tot mititică?
Ori n-ai apă cât să bei,
ori n-ai soare-aşa cum vrei,
ori nu-ţi place unde eşti
ori atunci de ce nu creşti?

- Domnul m-a făcut aşa
Şi eu laud voia Sa:
aşa m-a făcut Isus
şi-L slăvesc unde m-a pus !

- Ce faci tu,oiţa mea,
când îţi e viaţa grea
când e iarnă,numai nea
şi n-ai iarbă cum ai vrea,
vara, pe căldura rea,
tu, mereu cu lâna ta?

- Domnul astfel m-a făcut
Şi eu sunt cum El m-a vrut;
duc povara ce mi-a pus,
mulţumindu-I lui Isus.