Fie

Din nou ma duc sa aud versul,
In susurul de melodie,
Cand se ridica-n inchinare,
Atatea daruri, Doamne Tie.

Cuprins de marea bunatate
Si intre file zabovind,
Spun ce darnic dai iubirea,
Si cat de mic ma vad pasind.

Oricat as sta la intocmeala,
De unul singur nu razbesc,
Si nici cand greul ma-nconjoara,
De sunt far' Tin' ma prabusesc.

O de as putea sa fac mereu,
Sa fie glasul ciocarlie,
Si sa-l inalt de dragul Tau,
Si sa Te laud o vesnicie,

Putin ar fi cum eu socot,
Si nici nu s-ar vedea cantarea,
Ca inainte canta zorii,
Si pun pe note toata zarea.

De dragul Tau si un graunte,
Se scalda-n vers de bucurie,
Si eu, ce sa-Ti aduc Parinte,
Sub doruri ce ma trag-nainte,

Si sus ma-nalta sa ajung
La capatul cararii Tale,
Cu inima ce o strapung,
In laude si osanale?

De bucurie ca odata,
Va fi si al meu vers luat,
Si pe altar cu inchinare,
Va triumfa ca am scapat.

Si de durerea ce-nsotea,
Zi dupa zi al meu sireag,
De zile ce mi le duceam,
In viata aceasta de pribeag.

Fie aproape aceea zi,
Ce asteptarea va gata,
Si sus in har si simfonii,
Pe Tine Doamne Te-om vedea.

Fie cu toti acei ce cred,
Sa ne trezim la Domnul sus,
Cu primii care au gasit,
Pe calea sfanta pe Isus.

Amin