Din noapte Doamne mai chemat
Să vin la Tine-aşa cum sunt
Iar eu flămând şi însetat
Am ascultat de-al Tău Cuvânt,

Urcam spre culmi păşind semeţ
Cu gândul înspre nemurire
Pe viaţa mea s-a pus un preţ
Şi-a fost plătit de-a Ta iubire,

În urmă a rămas trecutul
Ca un coşmar ce-a dispărut
Când am aflat că viitorul
Este la Cel ce m-a făcut!

În adâncimi de mări uitate
Au rămas clipele ce-odată
Mi-au croit drumul înspre moarte
Fără să ştiu de Tine Tată,

Dar când aflat-am adevărul
Comoara ce-a nemărginită
Eu mi-am schimbat îndată drumul
Urcând spre patria cea sfântă!

Găsit-am o comoară-a vieţii
Cu sfinte şi dulci mângâieri
Şi-odată-n zorii dimineţii
Vom trăi-n cer în desfătări;

S-a deschis drumul însprîn splendoare
Cu flori de stele-n timp de noapte
Ce străluceau spre nemurire!
Şi mă chemau ca sfinte şoapte,

Am fost chemat de nemurire
Să urc grăbit s-ajung la poartă
La poarta de mărgăritare
Unde iubirea –n prag aşteaptă!

A fost cam greu să las jos tina
Căci s-a-nvechit, cântărea mult,
Dar ceru-mi oferi lumina
Ce m-a desprins de-acest pământ,

Şi ca un foc ce-ardea pe munte
Mi-a schimbat gândul într-o clipă
Şi uşurat urcam pe unde,
Plutind pe-a vântului aripă!

Plutind uşor atunci spre ceruri
Scăldat în raza de iubire
Cu dorinţă să rămân de-apururi
Cu Domnul meu în nemurire!

Pe culmi de vis înaintam în grabă
S-ajung la Ţara mult făgăduită
Să scap pe veci de-această lume oarbă
Şi să trăiesc o viaţă fericită.
6-4-2010gl