Când ochii Tăi cutreieră pământul
Mă înfior văzând Doamne puterea
Ce mistuie sub ei până şi-adâncul
Pământului ce i-a-ntrerupt tăcerea!

Văd ochii Tăi ca un noian de stele
Ce-aprind cu focul lor păduri uscate;
Îi mistuie pe-acei cu fapte rele
De nu se-ntorc din lumea de păcate!

Ca laserul, ard ochii Tăi durerea
Din sufletul zdrobit de-al lui păcat,
Apoi, pune în el pe veci iubirea
Ce-l va conduce spre un nou regat!

Din ochii Tăi curg raze ce-s tăioase
Ei curăţă păcatul chiar de jos!
Arzând cu răni adânci şi dureroase
În cel ce vrea să fie-a lui Hristos.

Din ochii Tăi ies flăcări sclipitoare
Ce radiază fiinţa omenească,
Dizolvă cancerul spiritual, ce doare
Şi înoieşte fiinţa pământească!

Dar tot din ei ies raze de iubire
Care alină sufletul zdrobit,
Ne pregăteşte pentru-a Lui venire
Înţelegând ce mult El ne-a iubit.

De ar cădea o lacrimă fierbinte
Din ochii mei cuprinşi de-al Tău fior!
M-aş prăbuşi în flăcările sfinte
Şi Te-aş ruga să-mi fii Ocrotitor!

Scântei de mulţumire înspre ceruri
S-ar înălţa ca fumul jertfei sfinte,
Şi într-un singur dor spre nemurire
M-aş înălţa spre Tine sfânt părinte!

Acolo undei focul Tău cel sfânt
Care m-a curăţat de-al meu păcat
Să pot trăi pe veci nedespărţit
Cu Tine Domnul meu căci mai salvat.

18.06.2010gl