DECEMBRIE 2014
2 Împăraţi 1:1-18 (Ahazia)

În vrăji, minciuni, descântec orb
Mi-ai îngropat poporul;
Te uiţi la stele ca un corb
Şi-ţi spui „Conducătorul”…

De zece ani ne-ai tot vorbit,
Ţi-ai amăgit poporul;
Acum, domnia-ţi s-a sfârşit –
Puţini îţi mai duc dorul…

Prin idoli şi beţii trufaşe
Mi-ai ameţit poporul,
Iar ţara ţi-e printre codaşe –
Altar: televizorul…

Te joci în „flăcări violete”,
Tu mi-ai jignit poporul!
Ne vezi pe toţi marionete –
Puterea ţi-e amorul…

Nu vrei să-L vezi pe Dumnezeu –
Mi-ai sărăcit poporul;
Isus te caută mereu
Dar tu I-ai tras zăvorul…

Cu venele de pofte pline
Mi-ai umilit poporul;
Cuvântul Sfânt strigă la tine –
Străin ţi-e Adevărul…

Te crezi, o vreme, şef în ţară
Şi slugă ţi-e poporul,
Dar judecata va fi dreaptă
Că-i Sfânt Judecătorul…

Te-ai bizuit pe bani şi-averi
Şi mi-ai zdrobit poporul;
L-ai răstignit prins în poveri –
Îşi plânge viitorul…

Atunci, vei fi doar om din carne,
Vei fi ca tot poporul,
Căci nimeni n-are-ntâietate
Doar Isus Salvatorul!

Vei înţelege că eşti mic
Şi păcătos din fire,
Şi un popor ai asuprit –
Mă rog, azi, pentru tine:

„Mai dă-i o şansă Tată Sfânt
Că e din lut şi-i moale,
Dă-i pocăinţă că s-a frânt
Şi dă-i Iertare, Doamne!”
AMIN.