Pe cai de taină ,călăresc spre munte,
Cu gândul meu pe aripi ca de vânt
Spre locul pregătit de mai-nainte
De-Acela ce a fost pe-acest pământ,

El a făcut să înflorească floarea
În viaţa mea când fost-am fără apă
Iar raza Lui îmi luminase calea
Fiinţa mea din Dumnezeu se-adapă!

El E izvor cu apă cristalină
Ce-adapă drumeţii, ce-s însetaţi de dor
El a adus odată pe-acest pământ lumină
De-aceea îl urmez, pe El stăruitor!

De-atunci s-a aşezat peste fiinţa mea
Iubirea Lui cea sfântă care m-a copleşit
Şi plin de bucurie plutesc parcă-s o stea
Ce străluceşte-n noapte, pe cerul înegrit

M-a îndemnat să urc pe tretele eterne
Spre Ţara cea eternă ce mi-a fost pregătită
Simţind apoi cum lutul încet se descompune
Plutind parcă pe vise spre patria dorită!

Simţe-am cum arde-n mine o adiere caldă
Din raiul sfânt, ce mă chema grăbit
Fiinţa mi-a o Doamne mi s-a umplut îndată
De dorul după Tine Mântuitor iubit.

Şi tot urcând de-aici călări pe cai de taină
Spre locul nemuriri de Tine pregătit
Cerul naintea mea veni să-mi dea o mână
Iar ceru-l reprezintă pe Cel ce m-a iubit!

El a plătit un preţ pentru viaţa mea
Şi-n sulul cărţi sfinte e scris numele meu,
Prin sângele iertării primit-am aprobarea
Ca să trăiesc de-apururi în cer cu Dumnezeu.

6/22/2010gl