Prin codrii milenari de ură
Mai întâlneşti doar foarte rar
O floare cu mireasmă pură,
Blândeţea cu parfum de har.
Ferice de acela care
O creşte-n sufletul curat,
Căci el primeşte îndurare
Şi este binecuvântat.
Blândeţea nu-i o slăbiciune,
Cum cei mai mulţi adesea spun,
Ci semn de-naltă-nţelepciune
A omului cu suflet bun.
Blândeţea-i zâmbetul iubirii
În ochii celui credincios,
E semnul îndumnezeirii
Naturii noastre în Hristos.
Ca pleava care-o duce vântul
Cei răi pe veci s-or spulbera.
Cei blânzi vor moşteni pământul
Şi în etern s-or bucura.