D A V I D

Cu ochi albastrii, par balai
Cu chip de soare si viu grai,
Frumos la chip, inalt la stat,
David era un tanar minunat.

Cu prastia si pietre de la rau
Porni spre Goliat cu ele-n brau
Spre uriasul infricosator si mare
Ce blestema pe Domnul fara-ncetare

Armura-o da-du jos, ca-l stingherea
Porni la lupta, doar cu credinta sa,
Pe Goliat c-o lovitura-l dobori,
Avand credinta David birui!

Avea calauzirea Dumnezeului de sus,
Canta din harpa,mirific de nespus!
Duhul rau din Saul alerga, pleca,
Cand David pe Cel Sfant il lauda!

Ionatan cu David facut-au legamant
Din suflet se iubeau,pe acest pamant.
Se intelegeau se ajutau mereu...
Ca-n dragoste, nimic nu este greu!

David... a fost uns ca imparat
De Samuel, proorocul Celui Preainalt
Slujit-a ca nimeni altul pe pamant
Iubind mereu pe Dumnezeul sfant!

Simei il blestema-ntr-o zi pe drum,
Sa se razbune n-a vrut nicidecum
-"Poate ca merit sa fiu blestemat"
Acesta a fost David, puternic imparat!

O pilda a ramas David prin vreme
De ascultare, care nu se teme
De nici un om pe acest pamant
Dar asculta de DUMNEZEUL SFANT!




amin 25 iun 2010